vineri, 17 februarie 2012

Episodul 4...The world is mine

Exista momente cand aripile entuziasmului ne ridica undeva deasupra lumii si o privim de sus rotunjoara si perfecta, zambindu-ne parca. Un sentiment pe cat de frumos si de curat, pe atat de periculos. La un moment dat, cand aripile poate vor obosi sa bata aerul, coboram cu picioarele pe pamant insa ochii pot ramane orbi de realitate. In acest caz, nu vedem obstacolele din calea noastra, pasim gresit si ne lovim de ele cu frenezia cu care incercam sa impunem retinei sa perceapa realul.

Sentimentul de 'the world is mine'nu include vreo forma de reponsabilitate asupra ceea ce i se intampla lumii care se presupune ca iti apartine. De fapt, apartenenta se traduce mai degraba ca o gravitatie a lumii (microuniversului- sau lumii personale si chiar macrouniversului-lumilor celorlalti) in jurul tau. Dimineata soarele rasare pentru tine, semaforul e verde pentru ca tu sa nu intarzii la birou etc. Pur si simplu, totul functioneaza pentru ca tu sa fii fericit...Sau esti doar fericit si lumea pare a dansa dupa muzica sufletului tau, pe partitura sentimentelor tale.

Am inteles conceptul de a avea lumea la picioare, si, mai important, am inteles cum e sa primesti lumea la picioare...Asta primesti cand oferi tot ce e mai frumos si mai bun din tine si ti se raspunde sinonim, cu sinceritate, cu sarutul de dimineata, cu o privire care coboara adanc in inima, cu un 'te iubesc' soptit printre cearceafuri, spaland vase sau in timpul unei plimbari prin parc.

Ce faci cand te trezesti intr-o dimineata cu aripile frante si constati ca la picioare ai doar parchetul rece? Iti pui o pereche de pantofi frumosi si incepi sa mergi cu fruntea sus, clipind des, sa alungi fantoma lumii rotunde si perfecte pe care o priveai mai ieri. Bineinteles, din cand in cand cobori privirea jos de tot, sa vezi daca nu cumva se iveste un colt de lume acolo. Daca lumea inca nu joaca dupa regulile tale, macar zambesti la vazul minunatiilor din picioare.

Is the world yours? If not yet...buy a brand new pair of shoes. :)

duminică, 12 februarie 2012

Episodul 3...Loverboy

Am vazut Loverboy, un film 1000% romanesc. Dupa parerea mea, filmele romanesti respira un aer noncomercial dar dureros. Au darul de a infatisa duritatea vietii in toata complexitatea ei iar personajele sunt adesea destul de criptice. Sunt atat de greu de inteles, si prin asta sunt surprinzatoare la fiecare pas, la fiecare secventa de film. Dar poate e un Loverboy in fiecare dintre noi, la modul in care iubirea ne da lectii din cand in cand si trebuie sa invatam sa 'never say never'.In fond, o femeie indragostita se poate autosurprinde facand concesii in numele iubirii pe care o poarta pentru un El pe care nu si-ar fi imaginat vreodata ca il va putea iubi. Un barbat pe care nimic nu il poate sensibiliza isi poate descoperi vulnerabilitatea pentru o femeie dincolo de negatiile prin care incearca sa o ascunda.Si in incercarea de a reprima sentimentele, sau realmente nestiind cum sa si le arate, da cu bata in balta la modul artistic.Si ea il iarta de fiecare data.

Nu te poti infrupta din popcorn atunci cand te uiti la un film romanesc, are duritatea si neobisnuitul necesare sa faca ingurgitarea de-a dreptul imposibila. Suferi, iar la final ramai uluit in timp ce iti adresezi repetitiv intrebarea: Asta a fost tot? Sau doar finalul primei parti? Chiar s-a terminat asa? Si undeva, deep down, simti nevoia sa afli ce s-a intamplat dupa ce pe ecran au aparut producatorul, regizorul si actorii...

Episodul 2...War Loves

Am vazut filmul War Horse si, dincolo de legatura pe care am creat-o cu Black Beauty, ma gandesc ca povestea poate fi extrapolata pana la a ajunge la ideea de War Loves. In lumina unui determinism absolut, putem spune ca exista suflete pereche, carora le este scris sa fie impreuna, mai devreme sau mai tarziu, dupa intalniri, departiri si reintalniri dureroase.Se iubesc ignorand timpul, cu aceeasi intensitate. Notiunea de War Loves poate exista si intr-o ecuatie de un determinism molatic, care admite doar existenta sufletelor pereche, lasand pe seama liberului arbitru decizia asupra momentului in care cele doua entitati se contopesc pentru a crea Completul. Fiecare suflet are puterea de a contribui la derularea propriului destin, ca intr-un labirint ce permite mai multe rute pentru a ajunge la aceeasi destinatie. Si cele doua suflete se intalnesc, se despart, se reintalnesc, iubesc si sufera, trec prin extaz, agonie si iar extaz...

War Loves iubesc atemporal, legatura dintre suflete fiind creata inainte de timp si rezista dincolo de el. Si duc un continuu razboi cu lumea si cu ele insele pana se contopesc gasind fericirea. Am regasit acest concept in mai multe filme, telenovele sau lung metraje, si iata si cateva dintre ele:

Printul Persiei
Filmul incepe cu enuntarea determinismului : It is said some lives are linked across time. There are certain people connected by an ancient calling that echoes through the ages.........destiny.
Love Likes Coincidences
One Day
Clona

Determinismul absolut e confortabil pentru mintea umana deoarece scapa individul de asumarea responsabilitatii pentru deciziile sale. In universul determinist suntem niste marionete ale caror fraie sunt tinute de Destin...Daca o iubire esueaza, e pentru ca nu a fost menita sa fie, sau nu a fost menita sa fie aici si acum. Daca doua suflete trebuie sa fie impreuna, se vor regasi si se vor iubi la un moment dat, prescris, prestabilit.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Episodul 1...Alpinism sentimental

Exista suflete pentru care iubirea este la raison d’etre...Exista suflete care nu se simt intregi daca nu iubesc, daca nu se ofera calde pe tava unei alte persoane. Oricat de implinite ar fi din punct de vedere profesional sau multumite si fericite cu ele insele. Sunt suflete care se hranesc din iubire, insa fara a parazita sufletul pe care il iubesc. Poate putin paradoxal, se hranesc din iubirea pe care o simt fata de celalalt, din iubirea pe care o ofera. Si de fiecare data cand iubesc ofera totul, chiar cu riscul de a pierde totul.

Sunt ca alpinistii care pleaca sa cucereasca varfurile cele mai inalte ale planetei desi stiu cator pericole se expun. Dar de fiecare data pleaca cu entuziasm, cu pasiune, gata sa faca totul pentru a ajunge sus. Si pot, dupa fiecare expeditie esuata sa isi scuture echipamentul de zapada, sa isi ingrijeasca picioarele inghetate si sa planifice o alta...

Sunt suflete care au invatat ca atunci cand sunt pe punctul de a pierde o iubire, sau de a rataci calea spre varf, spre linistea lor interioara, trebuie sa faca tot ce e omeneste posibil pentru iubirea lor. Insa orice lupta trebuie dusa sub lumina unui crez, nu orbeste. Cand inceteaza sa mai creada in sansele unei relatii, sufletul cauta salvarea, desi dureroasa, punand punct, incheind un capitol din cartea marii Iubiri. Asa cum alpinistii, la un moment dat, au puterea sa accepte esecul sau, mai rau, sa taie coarda...Nu e o chestiune de vointa, ci mai mult de atat, e o datorie fata de sine din care trebuie sa derive si vointa.

Si cele mai mari pericole nu apar la inceputul expeditiei, indragosteala e cea mai usoara etapa a unei relatii. Te indragostesti la poalele masivului, cand raul susura langa poteca pe care calca bocancii noi, cand vantul adie printre copacii verzi din care ciripesc vesele glasurile padurii. Pe masura ce urci, si avansezi intr-o relatie apar adevaratele provocari. Bocancii se tocesc, vantul suiera amenintator si iti arde fata si, pe masura ce te apropii de varf, mirajul e atat de mare incat poti pasi gresit...Dar, in acelasi timp, ai trece prin foc si para sa ajungi sus. In fond, si Sisif cara un bolovan in spinare... Oferi mai mult decat totul cu puteri de care nu te credeai capabil...Si te surprinzi de fiecare data cand oferi mai mult decat totul. Pana sus sau...pana constati ca e necesar sa ai puterea sa renunti...

Sufletele care respira iubire renasc, ca pasarea phoenix, din cenusa vechilor iubiri pentru ca nu stiu sa traiasca fara aripi iar lor iubirea le da aripi...Reusesc cumva sa isi scuture zapada, sa schimbe echipamentul si sa plece iar la drum...Drum bun!