sâmbătă, 11 februarie 2012

Episodul 1...Alpinism sentimental

Exista suflete pentru care iubirea este la raison d’etre...Exista suflete care nu se simt intregi daca nu iubesc, daca nu se ofera calde pe tava unei alte persoane. Oricat de implinite ar fi din punct de vedere profesional sau multumite si fericite cu ele insele. Sunt suflete care se hranesc din iubire, insa fara a parazita sufletul pe care il iubesc. Poate putin paradoxal, se hranesc din iubirea pe care o simt fata de celalalt, din iubirea pe care o ofera. Si de fiecare data cand iubesc ofera totul, chiar cu riscul de a pierde totul.

Sunt ca alpinistii care pleaca sa cucereasca varfurile cele mai inalte ale planetei desi stiu cator pericole se expun. Dar de fiecare data pleaca cu entuziasm, cu pasiune, gata sa faca totul pentru a ajunge sus. Si pot, dupa fiecare expeditie esuata sa isi scuture echipamentul de zapada, sa isi ingrijeasca picioarele inghetate si sa planifice o alta...

Sunt suflete care au invatat ca atunci cand sunt pe punctul de a pierde o iubire, sau de a rataci calea spre varf, spre linistea lor interioara, trebuie sa faca tot ce e omeneste posibil pentru iubirea lor. Insa orice lupta trebuie dusa sub lumina unui crez, nu orbeste. Cand inceteaza sa mai creada in sansele unei relatii, sufletul cauta salvarea, desi dureroasa, punand punct, incheind un capitol din cartea marii Iubiri. Asa cum alpinistii, la un moment dat, au puterea sa accepte esecul sau, mai rau, sa taie coarda...Nu e o chestiune de vointa, ci mai mult de atat, e o datorie fata de sine din care trebuie sa derive si vointa.

Si cele mai mari pericole nu apar la inceputul expeditiei, indragosteala e cea mai usoara etapa a unei relatii. Te indragostesti la poalele masivului, cand raul susura langa poteca pe care calca bocancii noi, cand vantul adie printre copacii verzi din care ciripesc vesele glasurile padurii. Pe masura ce urci, si avansezi intr-o relatie apar adevaratele provocari. Bocancii se tocesc, vantul suiera amenintator si iti arde fata si, pe masura ce te apropii de varf, mirajul e atat de mare incat poti pasi gresit...Dar, in acelasi timp, ai trece prin foc si para sa ajungi sus. In fond, si Sisif cara un bolovan in spinare... Oferi mai mult decat totul cu puteri de care nu te credeai capabil...Si te surprinzi de fiecare data cand oferi mai mult decat totul. Pana sus sau...pana constati ca e necesar sa ai puterea sa renunti...

Sufletele care respira iubire renasc, ca pasarea phoenix, din cenusa vechilor iubiri pentru ca nu stiu sa traiasca fara aripi iar lor iubirea le da aripi...Reusesc cumva sa isi scuture zapada, sa schimbe echipamentul si sa plece iar la drum...Drum bun!

Un comentariu: