Am vazut Loverboy, un film 1000% romanesc. Dupa parerea mea, filmele romanesti respira un aer noncomercial dar dureros. Au darul de a infatisa duritatea vietii in toata complexitatea ei iar personajele sunt adesea destul de criptice. Sunt atat de greu de inteles, si prin asta sunt surprinzatoare la fiecare pas, la fiecare secventa de film. Dar poate e un Loverboy in fiecare dintre noi, la modul in care iubirea ne da lectii din cand in cand si trebuie sa invatam sa 'never say never'.In fond, o femeie indragostita se poate autosurprinde facand concesii in numele iubirii pe care o poarta pentru un El pe care nu si-ar fi imaginat vreodata ca il va putea iubi. Un barbat pe care nimic nu il poate sensibiliza isi poate descoperi vulnerabilitatea pentru o femeie dincolo de negatiile prin care incearca sa o ascunda.Si in incercarea de a reprima sentimentele, sau realmente nestiind cum sa si le arate, da cu bata in balta la modul artistic.Si ea il iarta de fiecare data.
Nu te poti infrupta din popcorn atunci cand te uiti la un film romanesc, are duritatea si neobisnuitul necesare sa faca ingurgitarea de-a dreptul imposibila. Suferi, iar la final ramai uluit in timp ce iti adresezi repetitiv intrebarea: Asta a fost tot? Sau doar finalul primei parti? Chiar s-a terminat asa? Si undeva, deep down, simti nevoia sa afli ce s-a intamplat dupa ce pe ecran au aparut producatorul, regizorul si actorii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu